8 definiții pentru disperant desperant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPERÁNT, -Ă, disperanți, -te, adj. Care provoacă disperare. [Var.: desperánt, -ă, adj.] – Dispera + suf. -ant.

desperánt, ~ă a [At: LM / V: ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: despera + -ant] Care duce la desperare Si: dezesperant, deznădăjduitor.

DESPERÁNT, -Ă, desperanți, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. – Despera + suf. -ant.

DESPERÁNT, -Ă adj. Care duce la desperare, deznădăjduitor; dezesperant. [Cf. it. disperante].

DESPERÁNT, -Ă adj. care duce la desperare; dezesperant. (< it. disperante)

DESPERÁNT ~tă (~ți, ~te) v. DEZESPERANT. /a despera + ~ant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desperánt adj. m., pl. desperánți; f. sg. desperántă, pl. desperánte

Intrare: disperant
disperant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disperant
  • disperantul
  • disperantu‑
  • disperantă
  • disperanta
plural
  • disperanți
  • disperanții
  • disperante
  • disperantele
genitiv-dativ singular
  • disperant
  • disperantului
  • disperante
  • disperantei
plural
  • disperanți
  • disperanților
  • disperante
  • disperantelor
vocativ singular
plural
desperant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desperant
  • desperantul
  • desperantu‑
  • desperantă
  • desperanta
plural
  • desperanți
  • desperanții
  • desperante
  • desperantele
genitiv-dativ singular
  • desperant
  • desperantului
  • desperante
  • desperantei
plural
  • desperanți
  • desperanților
  • desperante
  • desperantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disperant desperant

  • 1. Care provoacă disperare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: dezesperant

etimologie: