DISPECER, dispeceri, s. m. 1. (În întreprinderi mecanizate, în uzine electrice) Tehnician care reglementează mersul producției; (la căile ferate) tehnician care supraveghează mișcarea trenurilor pe o porțiune oarecare a liniei. 2. (În orice fel de întreprindere) Funcționar sau tehnician care urmărește mersul producției, ținînd legătura cu administrația centrală sau cu conducerea întreprinderii, căreia îi raportează, îi propune îmbunătățiri etc. V. inspector. Munca dispecerului cere o înaltă calificare, o vastă cunoaștere a întregului proces tehnologic al fabricii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2692. (Cu grafia dispatcher) Pipău dispatcherul... adusese ca de obicei nota de producție din uzină. CĂLUGĂRU, O. P. 329. – Scris și: dispatcher.