DISPARAT, -Ă, disparați, -te, adj. Fără legătură cu alte lucruri (de același gen), răzleț; desperecheat. V. izolat. Mai puține și mai disparate decît într-o insulă, de pe urma unui naufragiu... [aceste obiecte] folosesc totuși păstorilor să-și ducă viața lor. BOGZA, C. O. 70. Argumentele sale se bazează pe lucruri disparate: paseri, vînt și lună. SADOVEANU, Z. C. 20. ◊ (Adverbial) Disparat, fără nici o legătură în gînduri, [începu] să-și treacă pe din fața minții... cum l-a cunoscut, ce au vorbit. ARDELEANU, D. 272.