disonanță sf [At: NEGULICI / V: desun~, (înv) ~sun~ / Pl: ~țe / E: fr dissonance, lat dissonantia] 1 (Muz) Lipsă de consonanță, de armonie între sunete. 2 (Muz) Asociere de sunete de înălțimi diferite. 3 Asociere nearmonioasă de silabe sau de cuvinte Si: cacofonie. 4 Lipsă de armonie Si: dezacord, stridență.