6 definiții pentru disolutiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Livr.) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

disolutiv, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~e / E: fr dissolutif] (Liv) Dizolvant (2).

DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. disolutívă, pl. disolutíve

disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. sg. disolutívă, pl. disolutíve

Intrare: disolutiv
disolutiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disolutiv
  • disolutivul
  • disolutivu‑
  • disoluti
  • disolutiva
plural
  • disolutivi
  • disolutivii
  • disolutive
  • disolutivele
genitiv-dativ singular
  • disolutiv
  • disolutivului
  • disolutive
  • disolutivei
plural
  • disolutivi
  • disolutivilor
  • disolutive
  • disolutivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disolutiv

  • 1. livresc Care descompune, dezagregă sau degradează.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: