7 definiții pentru disolut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus.

DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus.

disolut, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~uți, ~e / E: fr dissolu, it dissoluto] 1 (Îvr) Dizolvat. 2 (Liv; d. oameni) Decăzut. 3 (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă decădere.

DISOLÚT, -Ă adj. Decăzut, dezmățat, corupt. [< fr. dissolu].

DISOLÚT, -Ă adj. desfrânat, decăzut, corupt. (< fr. dissolu, lat. dissolutus)

* disolút, -ă adj. (lat. dis-solútus. V. disolv). Rar. Desfrînat, corupt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disolút (livr.) adj. m., pl. disolúți; f. disolútă, pl. disolúte

disolút adj. m., pl. disolúți; f. sg. disolútă, pl. disolúte

Intrare: disolut
disolut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disolut
  • disolutul
  • disolutu‑
  • disolu
  • disoluta
plural
  • disoluți
  • disoluții
  • disolute
  • disolutele
genitiv-dativ singular
  • disolut
  • disolutului
  • disolute
  • disolutei
plural
  • disoluți
  • disoluților
  • disolute
  • disolutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disolut

etimologie: