10 definiții pentru disociativ

disociatív, ~ă a [At: LOVINESCU, S. I, 11 / P: ~ci-a~ / Pl: ~i, ~e / E: disocia(t) + -iv] 1 (Chm; d. molecule) Care disociază (1). 2 (Fig) Care delimitează.

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.

DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază, care descompune. – Pronunțat: -ci-a-.

disociatív (-ci-a-) adj. m., pl. disociatívi; f. disociatívă, pl. disociatíve

disociatív adj. → sociativ

DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv].

DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv)

DISOCIATÍV ~ă (~i, ~e) Care disociază. /v. a disocia

Intrare: disociativ
disociativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disociativ
  • disociativul
  • disociativu‑
  • disociati
  • disociativa
plural
  • disociativi
  • disociativii
  • disociative
  • disociativele
genitiv-dativ singular
  • disociativ
  • disociativului
  • disociative
  • disociativei
plural
  • disociativi
  • disociativilor
  • disociative
  • disociativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)