dislocație sf [At: REGULAMENT, 15/12 / V: des~, dizl~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dislocation] 1-3 Dislocare (1-3). 4-5 Dislocare (5-6). 6 Schimbare produsă în poziția unui element geologic (strat, masiv, structură geologică în ansamblul ei etc.) prin deformare plastică sau ruptură. 7 Defect structural microscopic al unui cristal, care constă în lipsa unuia sau a mai multor șiruri de atomi din rețeaua cristalină.