disjunctiv, ~ă a [At: TEMPEA, GRAM. 170/11 / V: des~, dij~, dizj~, (înv) ~siu~ / Pl: ~i, ~e / E: fr disjonctif, lat disjunctivus] 1-3 Disjunct (1-3). 4 (Îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție diferite. 5 (Îs) Judecată ~ă Judecată care enunță incompatibilitatea între diversele predicate care pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect.