disipator, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr dissipateur] 1 a (Înv) Risipitor. 2-3 sn Corp, sistem tehnic sau instalație care disipează (3, 5). 4 sn (Îs) ~ (hidraulic) de energie Element al unei construcții hidrotehnice destinat să micșoreze viteza curenților de apă în aval de un baraj, de un deversor etc., pentru a evita acțiunea distructivă a apei.