6 definiții pentru disipativ

disipatív, ~ă a [At: LTR2 / Pl: ~i, ~e / E: fr dissipatif] 1-4 Care (se) disipează (3-6).

DISIPATÍV, -Ă, disipativi, -e, adj. (Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalații) Care disipează energie sau căldură. – Din fr. dissipatif.

DISIPATÍV, -Ă, disipativi, -e, adj. (Tehn.; despre corpuri, sisteme tehnice, instalații) Care disipează energie sau căldură. – Din fr. dissipatif.

disipatív adj. m., pl. disipatívi; f. sg. disipatívă, pl. disipatíve

DISIPATÍV, -Ă adj. Care disipează. [Cf. fr. dissipatif].

DISIPATÍV, -Ă adj. (despre corpuri, sisteme tehnice) care disipează energie sau căldură. (< fr. dissipatif)

Intrare: disipativ
disipativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disipativ disipativul disipati disipativa
plural disipativi disipativii disipative disipativele
genitiv-dativ singular disipativ disipativului disipative disipativei
plural disipativi disipativilor disipative disipativelor
vocativ singular
plural