2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIPÁRE, disipări, s. f. Acțiunea de a disipa și rezultatul ei. – V. disipa.

DISIPÁRE, disipări, s. f. Acțiunea de a disipa și rezultatul ei. – V. disipa.

disipare sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~pări / E: disipa] 1 (Frm) Disipație (1). 2 Producerea, cu scop determinat, a disipației (2) de energie în sisteme tehnice numite disipatoare de energie.

DISIPÁRE s.f. Acțiunea de a disipa; disipație. [< disipa].

DISIPÁRE s. f. 1. acțiunea de a disipa; disipație. 2. (astr.) pierdere în spațiul cosmic a unora dintre particulele componente ale atmosferei unui corp ceresc. (< disipa)

DISIPÁ, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.). – Din fr. dissiper.

disipá [At: CALENDARIU (1774), 29/1 / V: (înv) ~pí / Pzi: ~péz / E: fr dissiper] 1 vt (Frm) A împrăștia. 2 vt (Frm) A cheltui nebunește. 3-4 vtr A-și pierde sau a face să-și piardă energia. 5-6 vtr A elimina sau a face să elimine un surplus de energie sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant.

DISIPÁ, pers. 3 disipează, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură. – Din fr. dissiper.

DISIPÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. refl., tr. A pierde sau a elimina energia sub formă de căldură cedată unui corp sau mediului ambiant. [< fr. dissiper].

DISIPÁ vb. I. tr. 1. a împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește. 2. (tehn.) a pierde, a elimina energia, sub formă de căldură, cedată unui corp sau mediului ambiant. II. refl. a se împrăștia. (< fr. dissiper)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disipáre s. f., g.-d. art. disipării; pl. disipări

disipá (a ~) vb., ind. prez. 3 disipeáză

disipá vb., ind. prez. 3 sg. disipeáză

Intrare: disipare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disipare
  • disiparea
plural
  • disipări
  • disipările
genitiv-dativ singular
  • disipări
  • disipării
plural
  • disipări
  • disipărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disipa
  • disipare
  • disipat
  • disipatu‑
  • disipând
  • disipându‑
singular plural
  • disipea
  • disipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • disipez
(să)
  • disipez
  • disipam
  • disipai
  • disipasem
a II-a (tu)
  • disipezi
(să)
  • disipezi
  • disipai
  • disipași
  • disipaseși
a III-a (el, ea)
  • disipea
(să)
  • disipeze
  • disipa
  • disipă
  • disipase
plural I (noi)
  • disipăm
(să)
  • disipăm
  • disipam
  • disiparăm
  • disipaserăm
  • disipasem
a II-a (voi)
  • disipați
(să)
  • disipați
  • disipați
  • disiparăți
  • disipaserăți
  • disipaseți
a III-a (ei, ele)
  • disipea
(să)
  • disipeze
  • disipau
  • disipa
  • disipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

disipare

  • 1. Acțiunea de a disipa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: disipație
  • 2. astronomie Pierdere în spațiul cosmic a unora dintre particulele componente ale atmosferei unui corp ceresc.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi disipa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

disipa

  • 1. tehnică A risipi, a pierde energia sau a o elimina sub formă de căldură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. A face să dispară (sau a dispărea) prin împrăștiere (norii, ceața etc.).
    surse: DEX '09
  • 3. A împrăștia; a risipi, a cheltui nebunește.
    surse: DN sinonime: împrăștia

etimologie: