2 intrări

6 definiții

disimulatór, ~oáre smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oáre / E: fr dissimulateur] (Liv) 1-2 (Om) ipocrit.

DISIMULATÓR, -OÁRE, disimulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care disimulează. – Din fr. dissimulateur.

DISIMULATÓR, -OÁRE, disimulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care disimulează. – Din fr. dissimulateur.

disimulatór s. m., adj. m., pl. disimulatóri, f. sg. și pl. disimulatoáre

DISIMULATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Om) ascuns, prefăcut, nesincer. [< fr. dissimulateur].

DISIMULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care disimulează. (< fr. dissimulateur)

Intrare: disimulator (adj.)
disimulator adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disimulator disimulatorul disimulatoare disimulatoarea
plural disimulatori disimulatorii disimulatoare disimulatoarele
genitiv-dativ singular disimulator disimulatorului disimulatoare disimulatoarei
plural disimulatori disimulatorilor disimulatoare disimulatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: disimulator (s.m.)
disimulator substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disimulator disimulatorul
plural disimulatori disimulatorii
genitiv-dativ singular disimulator disimulatorului
plural disimulatori disimulatorilor
vocativ singular
plural