9 definiții pentru disfuncție

disfúncție sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr disfonctionnement, ger Dysfunction] 1 (Med) Tulburare funcțională a unui organ, a unei glande, a unui aparat sau sistem. 2 (Flz) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv.

DISFÚNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione.

DISFÚNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione.

disfúncție (-func-ți-e) s. f., art. disfúncția (-ți-a), g.-d. art. disfúncției; pl. disfúncții, art. disfúncțiile (-ți-i-)

disfúncție s. f. (sil. mf. dis-) → funcție

DISFÚNCȚIE s. v. defectare, dereglare.

DISFÚNCȚIE s.f. 1. (Med.) Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem. 2. (Fil.) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate].

DISFÚNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion)

DISFÚNCȚIE ~i f. Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem. /<germ. Dysfunktion

Intrare: disfuncție
disfuncție
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disfuncție disfuncția
plural disfuncții disfuncțiile
genitiv-dativ singular disfuncții disfuncției
plural disfuncții disfuncțiilor
vocativ singular
plural