2 intrări

6 definiții

discromatóp, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr dyschromatope] 1-2 (Persoană) care suferă de discromatopsie.

DISCROMATÓP, -Ă, discromatopi, -e, s. m. și f. (Med.) Discromatopsie. – Din fr. dyschromatope.

DISCROMATÓP, -Ă, discromatopi, -e, s. m. și f. (Med.) Suferind de discromatopsie. – Din fr. dyschromatope.

discromatóp s. m., adj. m., pl. discromatópi; f. sg. discromatópă, pl. discromatópe

DISCROMATÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de discromatopsie. [< fr. dyschromatope].

DISCROMATÓP, -Ă s. m. f. discromatopsic. (< fr. dyschromatope)

Intrare: discromatopă
discromatopă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discromato
  • discromatopa
plural
  • discromatope
  • discromatopele
genitiv-dativ singular
  • discromatope
  • discromatopei
plural
  • discromatope
  • discromatopelor
vocativ singular
plural
Intrare: discromatop (adj.)
discromatop adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discromatop
  • discromatopul
  • discromatopu‑
  • discromato
  • discromatopa
plural
  • discromatopi
  • discromatopii
  • discromatope
  • discromatopele
genitiv-dativ singular
  • discromatop
  • discromatopului
  • discromatope
  • discromatopei
plural
  • discromatopi
  • discromatopilor
  • discromatope
  • discromatopelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)