11 definiții pentru discredit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.

DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.

discrédit sn [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / E: fr discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. de care se bucură cineva sau ceva.

DISCRÉDIT s. n. Pierdere sau micșorare a creditului, a încrederii. Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.

DISCRÉDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr. discrédit, it. discredito].

DISCRÉDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr. discrédit)

discredit n. pierderea sau scăderea creditului.

* discrédit n., pl. e (fr. discrédit, d. it. discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISCRÉDIT s. v. compromitere, discreditare.

discredit s. v. COMPROMITERE. DISCREDITARE.

Intrare: discredit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discredit
  • discreditul
  • discreditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • discredit
  • discreditului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

discredit

  • 1. rar Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compromitere discreditare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711.
      surse: DLRLC
    • În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.
      surse: DLRLC

etimologie: