discordant, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 369 / Pl: ~nți, ~e / E: fr discordant] 1 Care este lipsit de armonie Si: distonant, fals, nepotrivit, strident. 2 (D. culori) Care este prea aprins Si: strident. 3-4 (Îs) Notă ~ă Vorbă sau faptă care distonează în chip strident într-un ansamblu. 5 (D. abstracte) Contrar. 6 (Glg; d. straturi ale scoarței pământului) Ale căror suprafețe de stratificație nu sunt paralele. 7 (Med; îs) Sindrom ~ Boală psihică gravă caracterizată printr-un proces de destrămare psihică Si: schizofrenie, demență precoce.