discolipsi [At: (a. 1792) GÁLDI, M. PHAN. 173 / V: ~lefsi, ~lepsi, ~lesi, ~levsi, ~ifsi, ~isi / Pzi: ~sesc / E: ngr δύσκολεύω] (Grî) 1 vt (C.i. oameni) A lipsi de ceva. 2 vr (D. oameni) A se opune. 3 vt A face dificultăți cuiva Si: a încurca, a stânjeni. 4 vr (D. oameni) A avea greutăți, dificultăți. 5 vr A fi încurcat, stânjenit.