6 definiții pentru dischetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCHÉTĂ, dischete, s. f. Disc constituind suportul magnetic al informației cu care se operează în informatică. – Din fr. disquette, engl. diskete.

DISCHÉTĂ s. f. (inform.) suport magnetic capabil să stocheze și să reproducă informațiile depuse în computer; floppy-disc. (< engl. diskette, fr. disquette)

dischétă s. f. (inform.) Suport magnetic amovibil capabil să stocheze și să reproducă informațiile depuse cu ajutorul computerului ◊ „Vând dischete [...]” R.l. 29 X 91 p. 7. ◊ „Din casa profesorului au dispărut dischetele de computer.” Lupta 7 X 93 p. 5 (din engl. diskette, fr. disquette, it. disketta; PR 1975, PN 1987)

DISCHÉTĂ ~e f. Disc de format mic pentru înregistrarea informației la calculator. /<fr. disquette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*dischétă s. f., g.-d. art. dischétei; pl. dischéte

Intrare: dischetă
dischetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dische
  • discheta
plural
  • dischete
  • dischetele
genitiv-dativ singular
  • dischete
  • dischetei
plural
  • dischete
  • dischetelor
vocativ singular
plural

dischetă

  • 1. Disc constituind suportul magnetic al informației cu care se operează în informatică.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: floppy-disc

etimologie: