2 intrări
18 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCERNERE s. f. Acțiunea de a discerne. – V. discerne.
DISCERNERE s. f. Acțiunea de a discerne. – V. discerne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discernere sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~ri / E: discerne] 1 Distingere a lucrurilor unele de altele. 2 Judecare limpede, pătrunzătoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCERNERE s.f. Acțiunea de a discerne și rezultatul ei. [< discerne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Iris
- acțiuni
discerna v vz discerne
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
discerne [At: SĂULESCU, GRAM. ROM. I, 2/28 / V: (rar) ~na / Pzi: discern / E: fr discerner, lat discernere] 1 A distinge lucrurile unele de altele. 2 A judeca limpede, pătrunzător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCERNE, discern, vb. III. Tranz. (Fără forme la timpurile trecute) A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere, cu precizie. Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCERNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discern. / < fr. discerner, it., lat. discernere].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCERNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISCERNE discern tranz. 1) (lucruri confundabile) A identifica după anumite semne caracteristice; a distinge; a desprinde; a desluși; a deosebi. 2) (lucruri) A aprecia la justa valoare. /<fr. discerner, lat. discernere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discerne v. a vedea limpede, a distinge.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* discérn, -út, a -cérne v. tr. (lat. discérnere. – Să discearnă. V. cern). Disting, văd bine, recunosc (propriŭ și maĭ mult fig.): a discerne amicu de lingușitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
discernere s. f., g.-d. art. discernerii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discern, 3 sg. discerne; conj. prez. 1 sg. să discern, 3 să discearnă; ger. discernând; part. discernut
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
discerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discern, 1 pl. discernem; conj. prez. 3 să discearnă; part. discernut
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discerne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discern, 1 pl. discernem; conj. prez. 3 sg. și pl. discearnă; part. discernut
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISCERNE vb. v. deosebi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCERNE vb. a deosebi, a desluși, a diferenția, a discrimina, a distinge, (înv. și pop.) a osebi, (Ban., Transilv. și Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu ușurință culorile.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT602) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
discernere, discernerisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a discerne. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- discerne DEX '09 DEX '98 DN
discerne, discernverb
- 1. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309. DLRLC
-
etimologie:
- discerner DEX '09 DEX '98 DN
- discernere DEX '09 DEX '98 DN