14 definiții pentru dirmea

din care

Explicative DEX

dirmea sf [At: (a. 1740) IORGA, S. D. XXI, 242 / V: (îrg) digr~, (înv) degher~, degrem~, deir~, (reg) dentea, der~, dermie, durmea, grim~ / Pl: ~ele / E: tc dürmë] (Îrg) Basma.

DIRMEA, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme.

dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare].

dirmeá V. dermea.

dermea sf vz dirmea

dermie1 sf vz dirmea

digrimea sf vz dirmea

dermeà f. V. dirmeà.

dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.

digrimeá V. dermea.

durmeá V. dirmea.

Etimologice

dirmea (dirmele), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157).

Regionalisme / arhaisme

dirmea, dirmele, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă.

dermea (dirmea, durmea), dermele (dirmele, durmele), s.f. (înv.) pânză triunghiulară, tulpan; podoabă femeiască.

Intrare: dirmea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dirmea
  • dirmeaua
plural
  • dirmele
  • dirmelele
genitiv-dativ singular
  • dirmele
  • dirmelei
plural
  • dirmele
  • dirmelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dermea
  • dermeaua
plural
  • dermele
  • dermelele
genitiv-dativ singular
  • dermele
  • dermelei
plural
  • dermele
  • dermelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durmea
  • durmeaua
plural
  • durmele
  • durmelele
genitiv-dativ singular
  • durmele
  • durmelei
plural
  • durmele
  • durmelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digrimea
  • digrimeaua
plural
  • digrimele
  • digrimelele
genitiv-dativ singular
  • digrimele
  • digrimelei
plural
  • digrimele
  • digrimelelor
vocativ singular
plural
dermie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dermie
  • dermia
plural
  • dermii
  • dermiile
genitiv-dativ singular
  • dermii
  • dermiei
plural
  • dermii
  • dermiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dirmea, dirmelesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.