4 definiții pentru dirimant
dirimánt, ~ă a [At: PR. DREPT. 800 / Pl: ~nți, ~e / E: fr dirimant] (Jur) 1 Care anulează un act încheiat. 2 Care constituie o piedică în calea încheierii unui act.
dirimánt adj. m., pl. dirimánți; f. sg. dirimántă, pl. dirimánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIRIMÁNT, -Ă adj. (Jur.) Care anulează un act încheiat sau constituie o piedică. [< fr. dirimant, cf. lat. dirimere – a separa, a rupe, a anula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRIMÁNT, -Ă adj. (jur.) care anulează un act încheiat sau constituie o piedică. (< fr. dirimant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: dirimant
dirimant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dirimant | dirimantul | dirimantă | dirimanta |
| plural | dirimanți | dirimanții | dirimante | dirimantele | |
| genitiv-dativ | singular | dirimant | dirimantului | dirimante | dirimantei |
| plural | dirimanți | dirimanților | dirimante | dirimantelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||