9 definiții pentru direclie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.

direclie sf [At: FURNICĂ, I. C. XXIX / V: (înv) ~iu sn, diricliu sn, derecliu sn, (îvr) der~, deretliu sn / Pl: ~ii / E: tc direhli „cu stâlpi”] Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea.

DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”.

direclie f. monedă de argint, în valoare de 12 lei vechi, numită și sgripsor, circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Turc. DIREKLI («cu stâlpi»), numele talerului spaniol pe care erau reprezentate, coloanele lui Hercule]. V. colonat.

direclíe și dereclíe f. (turc. direkli, cu stîlpĭ, d. direk, catarg, de unde și sîrb. direklija. V. dereg 1 și dric). Vechĭ. Colonat, scud spaniol (mare cît o piesă de 5 francĭ de argint), numit și (z)gripțor și stîlpar. Valora 8 leĭ și 1/2 la 1826 (Iorga, Negoț. 225), ĭar în ainte pînă la 12 leĭ și 20 de parale. V. gingirliŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

direclíe (-re-cli-) s. f., art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíile

direclíe s. f. (sil. -cli-), art. direclía, g.-d. art. direclíei; pl. direclíi, art. direclíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIRECLÍE s. (înv.) stâlpar. (Moneda numită ~.)

DIRECLIE s. (înv.) stîlpar. (Moneda numită ~.)

Intrare: direclie
  • silabație: di-re-cli-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • direclie
  • direclia
plural
  • direclii
  • direcliile
genitiv-dativ singular
  • direclii
  • direcliei
plural
  • direclii
  • direcliilor
vocativ singular
plural

direclie

  • 1. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în Țările Române în vremea lui Caragea.
    surse: DEX '09 sinonime: stâlpar

etimologie:

  • limba turcă direkli „cu stâlpi”
    surse: DEX '98 DEX '09