diptic sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie^[1] 78^r/31 / S și: ~ch / A și: diptic / V: (îvr) dihticon, ~ă sf, ~ih, ~ihă^[2] sf ~icon / Pl: ~ice^[3], ~uri / E: fr diptique, lat diptycha, ngr δίπτυχον] 1 Registru care se folosește în biserici sau mănăstiri pentru consemnarea unor nume din ierarhia bisericească, a unor oficialități etc. 2 (Pex) Pomelnic. 3 Tăblițe ce se puteau închide ca o carte, cu interiorul cerat pentru scris și exteriorul împodobit cu ornamente, folosite de romani. 4 (Art)^[4] Piesă alcătuită din două panouri fixe sau mobile, legate între ele. 5 (Pgn) Operă literară sau muzicală alcătuită din două părți. corectat(ă)