11 definiții pentru dipol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIPÓL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar; b) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipôle.

dipól sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr dipôle, ger Dipol] 1 Circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectare la o rețea exterioară. 2 (Îs) ~ electric Sistem cu două sarcini electrice apropriate, egale și de semn contrar. 3 (Îas) Antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric.

DIPÓL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar; b) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipôle.

DIPÓL, dipoli, s. m. Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici apropiați și de nume contrare.

DIPÓL s.m. (Fiz.) Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici egali și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. [Cf. germ. Dipol, fr. dipôle].

DIPÓL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. (< fr. dipôle)

DIPÓL ~i m. 1) Circuit electric cu două borne de acces care nu are alte cuplaje cu circuitele exterioare. 2) Ansamblu al celor doi poli ai unui magnet. 3) telecom. Antenă de emisie sau de recepție. /<germ. Dipol, fr. dipôle


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIPÓL s. (FIZ.) dublet. (~ electric.)

DIPOL s. (FIZ.) dublet. (~ electric.)

Intrare: dipol
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dipol
  • dipolul
  • dipolu‑
plural
  • dipoli
  • dipolii
genitiv-dativ singular
  • dipol
  • dipolului
plural
  • dipoli
  • dipolilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dipol

  • 1. Circuit electric cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici apropiați și de nume contrare.
      surse: DLRLC DN sinonime: dublet
  • 2. (în) sintagmă Dipol electric = sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. (în) sintagmă Dipol electric = antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: