2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIPLOCEFÁL, -Ă, diplocefali, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Făt monstruos) care prezintă diplocefalie. – Din fr. diplocéphal.

diplocefál, ~ă smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr diplocéphal] (Med) 1-2 (Făt monstruos) care este caracterizat prin existența a două capete unite.

DIPLOCEFÁL, -Ă, diplocefali, -e, adj., s. m. și f. (Med.) (Făt monstruos) care este caracterizat prin existența a două capete unite. – Din fr. diplocéphal.

DIPLOCEFÁL, -Ă s. m. f. (făt monstruos) care prezintă diplocefalie. (< fr. diplocéphale)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diplocefál adj. m., pl. diplocefáli; f. sg. diplocefálă, pl. diplocefále

Intrare: diplocefală
diplocefală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplocefa
  • diplocefala
plural
  • diplocefale
  • diplocefalele
genitiv-dativ singular
  • diplocefale
  • diplocefalei
plural
  • diplocefale
  • diplocefalelor
vocativ singular
plural
Intrare: diplocefal (adj.)
diplocefal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplocefal
  • diplocefalul
  • diplocefalu‑
  • diplocefa
  • diplocefala
plural
  • diplocefali
  • diplocefalii
  • diplocefale
  • diplocefalele
genitiv-dativ singular
  • diplocefal
  • diplocefalului
  • diplocefale
  • diplocefalei
plural
  • diplocefali
  • diplocefalilor
  • diplocefale
  • diplocefalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diplocefal, -ă diplocefală

  • 1. medicină (Făt monstruos) care prezintă diplocefalie.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: