Definiția cu ID-ul 992271:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIPLO- „dublu, geamăn, de două ori”. ◊ gr. diploos „dublu, îndoit” > fr. diplo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. diplo-.~biont (v. -biont), adj., s. n., 1. (Organism) care este reprezentat numai de faza diploidă a ciclului evolutiv, cea haploidă, fiind redusă numai la gameți. 2. (Organism vegetal) care înflorește și fructifică de două ori pe an; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre animale metazoare) care are două pături germinative sau embrionare distincte: ectodermul și endodermul; ~cardie (v. -cardie), s. f., inimă la care cele două părți sînt mai mult sau mai puțin separate; ~cefal (v. -cefal), s. m., dicefal*; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența a două capete pe același trunchi; ~cit (v. -cit), s. n., celulă care prezintă două seturi haploide de cromozomi; ~coc (v. -coc), s. m., bacterie ai cărei indivizi sînt dispuși cîte doi, constituind agentul etiologic al pneumoniei; ~corie (v. -corie1), s. f., pupilă dublă; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom anormal avînd patru cromatide în loc de două; ~derm (v. -derm), adj., cu piele dublă; ~doc (v. -doc2), s. m., reptilă dinozauriană fosilă amfibiană din jurasicul superior, cu coada și gîtul foarte lungi; ~fază (v. -fază), s. f., generație diploidă din ciclul vital; ~fil (v. -fil2), adj., (despre o frunză) care are țesut palisadic pe ambele fețe; ~fite (v. -fit), s. f. pl., organisme vegetale diplobionte; ~fonie (v. -fonie1), s. f., emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei anomalii a coardelor vocale; sin. voce bitonală; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dublare a organelor vegetale care sînt în mod obișnuit singuratice. 2. Producere de forme noi pe cale de hibridație între plante aparținînd unor genuri din familii deosebite; ~graf (v. -graf), s. n., mașină de scris cu două mecanisme la care se efectuează simultan două scrieri cu caractere diferite; ~haplobiont (v. haplo-, v. -biont), s. n., organism la care faza de dezvoltare haploidă alternează cu cea diploidă; ~id (v. -id), adj., (despre nucleul celular) care posedă un număr dublu de cromozomi; ~mielie (v. -mielie), s. f., diastematomielie*; ~nastie (v. -nastie), s. f., creștere mai viguroasă a organelor vegetale pe fața superioară și inferioară, decît pe părțile laterale; ~nemă (v. -nemă), s. f., stadiu din profaza primară a meiozei, cu apariția dublă a filamentelor cromatice; ~pag (v. -pag), s. m., monstru dublu constituit din unirea a doi gemeni egal dezvoltați, avînd unul sau mai multe organe vitale în comun; ~partenogeneză (v. parteno-, v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui individ dintr-un ou diploid; ~pode (v. -pod), s. n. pl., gen de artropode din clasa miriapodelor, care au cîte două perechi de picioare pe fiecare segment al corpului; ~pore (v. -por), s. f. pl., gen fosil de alge verzi cu talul mic nedivizat, avînd tulpini cu ramuri grupate în cîte 2-5 mănunchiuri, care au trăit în triasicul mediu; ~pter (v. -pter), adj., cu două aripi; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se examinează vederea binoculară; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziune reducțională, nucleul avînd numai jumătate din numărul de cromozomi caracteristici speciei; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., tip de sporange format din generația cu 2 n cromozomi; ~stemon (v. -stemon), adj., (despre flori) cu stamine în număr dublu față de numărul petalelor; ~stemonie (v. -stemonie), s. f., stare a unui androceu cu stamine în număr dublu față de numărul petalelor; ~stih (v. -stih), adj., (despre organe vegetale sau animale) care este dispus pe două rînduri sau în două serii; ~ten (v. -ten)[1], s. n., stadiu din profaza cariocinetică, avînd filamentele duble, întrețesute și longitudinal segmentate; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., 1. Centrozom cu doi centrioli. 2. Heterocromozom dublat; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin existența a două corpuri distincte, unite prin una sau mai multe zone. modificată

  1. În original ~ton (v. -ton), infirmat de definiția STREPSITEN și cea a lui -TON însăși. — Ladislau Strifler