4 definiții pentru diplasiasm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diplasiasm sns [At: DN3 / P: ~si-asm / E: lat diplasiasmus] (Lin) Geminarea consoanei „n” din prefixul sau prepoziția „în” înainte de vocală.

DIPLASIÁSM s.n. (Lingv.) Geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. [Pron. -si-asm. / cf. lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos].

DIPLASIÁSM s. n. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. (< lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diplasiasm (gr. diplasiasmos, lat. diplasiasmus „redublare”), (în limba română) geminarea consoanei n, în prefixul sau prepoziția în înainte de vocală: înnalt (lat. in + alto), înnainte (lat. in + ab + ante) etc. D. este un accent al insistenței asupra profilului fonologic al cuvântului, prin adaus (I): „Decât să-nnalț la tine duioasa mea privire.” (V. Alecsandri); „Te-nnalță... în ode-nnalte” (Eminescu); „Nu te-ai uitat o dată înnapoi.” (T. Arghezi) Dublarea lui n în exemplele de mai sus se explică prin adaptarea eufonică a consoanei „lungi” la structura silabică a cuvântului: consoana intervocalică trece totdeauna în silabă cu vocala următoare, chiar dacă ea aparține etimologic silabei precedente; așadar pentru că nu se poate pronunța nici în-alt dar nici î-nalt, consoana n, „ținută un timp mai îndelungat în aceeași silabă” (în+alt) a sfârșit prin a se dedubla (cf. Pușcariu). Fenomenul îl ilustrează consoana n chiar și atunci când prepoziția în nu e contopită cu cuvântul următor: „și-ntunecime-nn orice loc” (Eminescu). Tot așa pronumele l se aduce la cei mai mulți vorbitori dublat în construcții ca: „să-l l-ei” (să-l iei) etc. • Normele de scriere și pronunțare nu recomandă folosirea d. în cuvinte ca înnainte, înnapoi, înnalt și chiar, înnec – în care nn este o geminată etimologică, respectată de un poet ca Arghezi: „Și cred că nu se-nneacă și-n veci nu se cufundă.”

Intrare: diplasiasm
diplasiasm substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplasiasm
  • diplasiasmul
  • diplasiasmu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • diplasiasm
  • diplasiasmului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)