10 definiții pentru dioptric

dióptric, ~ă [At: AMFILOHIE, 32r/14 / P: di-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dioptrique] 1 sf Parte a fizicii care studiază fenomenele de refracție a luminii. 2 a Referitor la dioptrică (1). 3 a Care aparține dioptricii (1).

DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.

DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.

DIÓPTRIC, -Ă, dioptrici, -e, adj. Care e în legătură cu legile refracției luminii sau care are la bază aceste legi. Telescop dioptric. – Pronunțat: di-op-.

dióptric (di-op-) adj. m., pl. dióptrici; f. dióptrică, pl. dióptrice

dióptric adj. m. (sil. di-op-), pl. dióptrici; f. sg. dióptrică, pl. dióptrice

DIÓPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique].

DIÓPTRIC, -Ă I. adj. referitor la dioptrică. II. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii. (< fr. dioptrique)

DIÓPTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dioptrică; propriu dioptricii. [Sil. di-op-] /<fr. dioptrique

* dióptric, -ă adj. (vgr. dioptrikós. V. optic). Fiz. Relativ la dioptrică. S.f. Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de refracțiunea luminiĭ.

Intrare: dioptric
dioptric adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dioptric dioptricul dioptrică dioptrica
plural dioptrici dioptricii dioptrice dioptricele
genitiv-dativ singular dioptric dioptricului dioptrice dioptricei
plural dioptrici dioptricilor dioptrice dioptricelor
vocativ singular
plural