DIONISIE gr Διονύσιος < Διόνυσος; „Bacchus”. I. 1. Dionis (Dm); -ie pren. (Sur IV); -ia mona. (16 A III 356; 17 B IV 76); -îia f. (C Ștef); -iu (Fil A 34); Dioniș s. (Dm). 2. Dionești, sinc. (Tec I). 3. Diunease, D.(Isp. III¹). II. 1. Donisie (AO XII 243). 2. Donisă b. ard. act. (Nepos); – Condre (CL). 3. Donisan, N. (CL); -V., buc (act). 4. Cu afer.: Onisie ard.; – R. (s. Racoviță, R.-Sărat); Onisia b. (Isp IV¹); Onisei, V (Sur X). 5. Oniscu, dobr. (RI XI 207). 6. Cu afer.: Nisi ar. (Ant Ar); Nisioi, buc.; Nisioiul = Nesăoiu (Buc). III. 1. Dunăsăe, 1676, mold. (Sd VII 297). 2. Dunusia mona. (17 B IV 491). IV. 1. Dinisu (17 A I 141). 2. Cu afer.: Nisa b. ar. (Fărș); – Șt., ard. (Met 271); + -an, Nisanul, 1722 (Paș); Nisescu, N. act. 3. Dimisie, I. (Sd XXII) și Demisie, Ig. (Sur. IV). 4. Denise, Deniscu (Dm) Deniase fam. act (Jiul ard.). V. 1. Donos (Arh); -ă (Tec I); -e, A., act.; -oe = Dosoe, 1601 (Isp I²). 2. Onose și Onosei (Arh). 3. Onosul mold. 4. ◊ Onosie: Nosievici, Șt. 5. *Onosica: Osica s. (17 B III 591).Importanța acestui nume in sinaxar justifică ipoteza că formele: Onisie, Onisei și celelalte care încep cu O, sînt ipocoristice de la Dionisie, iar nu derivare din Onisifor. VI. Din magh. Dienes, Denes, cu s > ș (cf. BA ung 9). 1. *Dieneș: Neșu b. (pom. St. Elefterie, Bucur.); + -cu Neșcani s. mold. 2. Dieniș 1428 (C Ștef; Băl I; C Bog; 16 B II 85); spat., 1437 (Sur XVIII); – log. (Isp l¹). 3. Deiniș (16 B VI381). 4. Diiniș (C Bog; 16 B III 191; Ur XXIII 255). 5. Diniș (Dm);Vas. (Sur IV); cu afer.: Nișul (Cras 88). 6. Dinișco (Dm); cu afer. *Nișcu > Nișcov t., sau < Ioan. 7. Diineț aga (Sur XVIII); Dieneț t. (C Bog). 8. Dianiș spăt. (C Bog; 16 A I 231). 9. Deanis log., 1436 (Sd XIX 11). 10. Denis = Deniș (Dm); Denișă, Tofan, 1663 (Sur IV 97).