DINȚĂRIT s. n. (Formație glumeață) Bir pe care îl plătește cel care a oferit mîncarea aceluia care a mîncat-o, pentru osteneala dinților. Să vă vedeți popi o dată; ș-apoi atunci... ați scăpat și voi deasupra nevoiei: bir n-aveți a da, și havalele nu faceți; la mese ședeți în capul cinstei și mîncați tot plăcinte și găini fripte. Iar la urmă vă plătește și dințăritul. CREANGĂ, A. 108.