dințărit n. plată ce se zice că plătiau creștinii unui turc, fiindcă și-a ostenit dinții mâncând în casa lor: (despre popi) mâncați tot plăcinte și găini fripte, iar la urmă vă plătește și dințăritul CR. [Formațiune analogică după numele vechilor dări: dijmărit, pogonărit, etc.].