2 intrări

11 definiții

dinamitát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dinamita] 1-2 Dinamitare (1-2).

dinamitát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: dinamita] 1 (D. o construcție) În care s-a pus dinamită (sau alt exploziv) în vederea aruncării în aer. 2 Distrus cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).

dinamitá vt [At: TDRG / Pzi: ~téz / E: fr dynamiter] 1 A pune dinamită (sau alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer. 2 A distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc. – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită la o stîncă, la o construcție etc., pentru a o arunca în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei.

dinamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 dinamiteáză

dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. și pl. dinamiteáză

DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].

DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)

A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter

Intrare: dinamitat
dinamitat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamitat dinamitatul dinamita dinamitata
plural dinamitați dinamitații dinamitate dinamitatele
genitiv-dativ singular dinamitat dinamitatului dinamitate dinamitatei
plural dinamitați dinamitaților dinamitate dinamitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dinamita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dinamita dinamitare dinamitat dinamitând singular plural
dinamitea dinamitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dinamitez (să) dinamitez dinamitam dinamitai dinamitasem
a II-a (tu) dinamitezi (să) dinamitezi dinamitai dinamitași dinamitaseși
a III-a (el, ea) dinamitea (să) dinamiteze dinamita dinamită dinamitase
plural I (noi) dinamităm (să) dinamităm dinamitam dinamitarăm dinamitaserăm, dinamitasem*
a II-a (voi) dinamitați (să) dinamitați dinamitați dinamitarăți dinamitaserăți, dinamitaseți*
a III-a (ei, ele) dinamitea (să) dinamiteze dinamitau dinamita dinamitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)