2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dinamitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dinamita] 1-2 Dinamitare (1-2).

dinamitat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: dinamita] 1 (D. o construcție) În care s-a pus dinamită (sau alt exploziv) în vederea aruncării în aer. 2 Distrus cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc. – Din fr. dynamiter.

dinamita vt [At: TDRG / Pzi: ~téz / E: fr dynamiter] 1 A pune dinamită (sau alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer. 2 A distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită la o stîncă, la o construcție etc., pentru a o arunca în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei.

DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].

DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)

A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dinamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 dinamiteáză

dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. și pl. dinamiteáză

Intrare: dinamitat
dinamitat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinamitat
  • dinamitatul
  • dinamitatu‑
  • dinamita
  • dinamitata
plural
  • dinamitați
  • dinamitații
  • dinamitate
  • dinamitatele
genitiv-dativ singular
  • dinamitat
  • dinamitatului
  • dinamitate
  • dinamitatei
plural
  • dinamitați
  • dinamitaților
  • dinamitate
  • dinamitatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dinamita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dinamita
  • dinamitare
  • dinamitat
  • dinamitatu‑
  • dinamitând
  • dinamitându‑
singular plural
  • dinamitea
  • dinamitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dinamitez
(să)
  • dinamitez
  • dinamitam
  • dinamitai
  • dinamitasem
a II-a (tu)
  • dinamitezi
(să)
  • dinamitezi
  • dinamitai
  • dinamitași
  • dinamitaseși
a III-a (el, ea)
  • dinamitea
(să)
  • dinamiteze
  • dinamita
  • dinamită
  • dinamitase
plural I (noi)
  • dinamităm
(să)
  • dinamităm
  • dinamitam
  • dinamitarăm
  • dinamitaserăm
  • dinamitasem
a II-a (voi)
  • dinamitați
(să)
  • dinamitați
  • dinamitați
  • dinamitarăți
  • dinamitaserăți
  • dinamitaseți
a III-a (ei, ele)
  • dinamitea
(să)
  • dinamiteze
  • dinamitau
  • dinamita
  • dinamitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dinamita dinamitat

  • 1. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat A face să sară în aer.
    surse: MDN '00 sinonime: distruge sabota împiedica

etimologie: