2 intrări
18 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DINAMITARE, dinamitări, s. f. Acțiunea de a dinamita. – V. dinamita.
DINAMITARE, dinamitări, s. f. Acțiunea de a dinamita. – V. dinamita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dinamitare sf [At: DEX / Pl: ~tări / E: dinamita] 1 Punere a dinamitei (sau a altui exploziv) pentru a arunca ceva în aer Si: dinamitat1 (1). 2 Distrugere cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv) Si: dinamitat1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITARE s. f. Acțiunea de a dinamita; distrugere cu ajutorul dinamitei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITARE s.f. Acțiunea de a dinamita și rezultatul ei; distrugere, aruncare în aer. [< dinamita].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITA, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc. – Din fr. dynamiter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dinamita vt [At: TDRG / Pzi: ~tez / E: fr dynamiter] 1 A pune dinamită (sau alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer. 2 A distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITA, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITA, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită la o stîncă, la o construcție etc., pentru a o arunca în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITA vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DINAMITA vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DINAMITA ~ez tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dinamitare s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dinamitare s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dinamitare s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dinamita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dinamitez, 3 dinamitează; conj. prez. 1 sg. să dinamitez, 3 să dinamiteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dinamita (a ~) vb., ind. prez. 3 dinamitează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dinamita vb., ind. prez. 1 sg. dinamitez, 3 sg. și pl. dinamitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DINAMITÁRE (< dinamită, după fr. dynamitage) s. f. Operație de distrugere, de îndepărtare a unor roci sau de excavare, executată cu ajutorul dinamitei; p. ext. operație de același fel executată cu orice exploziv.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dinamitare, dinamitărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dinamita. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- dinamita DEX '09 DEX '98 DN
dinamita, dinamitezverb
- 1. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- dynamiter DEX '09 DEX '98 DN