2 intrări

17 definiții

dinamitáre sf [At: DEX / Pl: ~tắri / E: dinamita] 1 Punere a dinamitei (sau a altui exploziv) pentru a arunca ceva în aer Si: dinamitat1 (1). 2 Distrugere cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv) Si: dinamitat1 (2).

DINAMITÁRE, dinamitări, s. f. Acțiunea de a dinamita.V. dinamita.

DINAMITÁRE, dinamitări, s. f. Acțiunea de a dinamita.V. dinamita.

DINAMITÁRE s. f. Acțiunea de a dinamita; distrugere cu ajutorul dinamitei.

dinamitáre s. f., g.-d. art. dinamitắrii; pl. dinamitắri

dinamitáre s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări

DINAMITÁRE s.f. Acțiunea de a dinamita și rezultatul ei; distrugere, aruncare în aer. [< dinamita].

dinamitá vt [At: TDRG / Pzi: ~téz / E: fr dynamiter] 1 A pune dinamită (sau alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer. 2 A distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc. – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită la o stîncă, la o construcție etc., pentru a o arunca în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei.

dinamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 dinamiteáză

dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. și pl. dinamiteáză

DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].

DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)

A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DINAMITÁRE (‹ dinamită, după fr. dynamitage) s. f. Operație de distrugere, de îndepărtare a unor roci sau de excavare, executată cu ajutorul dinamitei; p. ext. operație de același fel executată cu orice exploziv.

Intrare: dinamita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dinamita dinamitare dinamitat dinamitând singular plural
dinamitea dinamitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dinamitez (să) dinamitez dinamitam dinamitai dinamitasem
a II-a (tu) dinamitezi (să) dinamitezi dinamitai dinamitași dinamitaseși
a III-a (el, ea) dinamitea (să) dinamiteze dinamita dinamită dinamitase
plural I (noi) dinamităm (să) dinamităm dinamitam dinamitarăm dinamitaserăm, dinamitasem*
a II-a (voi) dinamitați (să) dinamitați dinamitați dinamitarăți dinamitaserăți, dinamitaseți*
a III-a (ei, ele) dinamitea (să) dinamiteze dinamitau dinamita dinamitaseră
Intrare: dinamitare
dinamitare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinamitare dinamitarea
plural dinamitări dinamitările
genitiv-dativ singular dinamitări dinamitării
plural dinamitări dinamitărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)