13 definiții pentru dinamism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINAMÍSM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. Concepție filosofică, contrară mecanicismului, care explică lumea prin existența unei forțe sau a anumitor forțe care interacționează, ireductibile la materie. – Din fr. dynamisme.

dinamísm sn [At: CADE / Pl: ? / E: fr dynamisme] 1 Putere vitală. 2 Forță de acțiune. 3 Forță de mișcare. 4 Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială.

DINAMÍSM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială. – Din fr. dynamisme.

DINAMÍSM s. n. Putere vitală, forță creatoare, bogăție de mișcare, de acțiune. O tehnică dramatică plină de dinamism. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5.

DINAMÍSM s.n. 1. Forță vitală, creatoare, putere de acțiune. 2. Concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură și nu materia. [< fr. dynamisme, cf. gr. dynamic – forță].

DINAMÍSM s. n. 1. putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură, și nu materia. (< fr. dynamisme)

DINAMÍSM n. 1) (în opoziție cu statism) Doctrină filozofică după care mișcarea este factorul primordial al existenței. 2) Putere de acțiune și mișcare. /<fr. dynamisme

dinamism n. sistemă ce atribue materiei forțe vii și active: filozofia lui Aristotele e un dinamism.

* dinamízm n. (d. vgr. dýnamis, putere). Fil. O doctrină care nu recunoaște în elementele materiale de cît puterile a căror acțiune combinată determină întinderea și alte proprietățĭ ale corpurilor: filosofia luĭ Aristotele e un dinamizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DINAMISM s. energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potentă, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, virtute, vlavie, (fig.) sevă. (Manifestă un ~ excepțional.)

Intrare: dinamism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinamism
  • dinamismul
  • dinamismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dinamism
  • dinamismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dinamism

  • 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: energie attach_file un exemplu
    exemple
    • O tehnică dramatică plină de dinamism. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5.
      surse: DLRLC
  • 2. Concepție filosofică, contrară mecanicismului, care explică lumea prin existența unei forțe sau a anumitor forțe care interacționează, ireductibile la materie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: