8 definiții pentru dințură dunțură

dințúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dinte + -ură] Planta erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).

DÍNȚURĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).Dinte + suf. -ură.

DÍNȚURĂ, dințuri, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe dispuse în spice, care crește prin semănături sau ierburi (Odontites rubra).Dinte + suf. -ură.

dínțură s. f., pl. dínțuri

dințură f. sau iarba dintelui, plantă al cării caliciu are dinți ascuțiți (Odontoides rubra).

dințúră V. ghințură.

ghințúră, dințúră și ințúră f., pl. ĭ (rut. gindzura, bg. sîrb. lincura, d. germ. enzian, it. genziana, d. lat. gentiana). Pop. Gențiană. – La Acad. și Cdr. ghínțură, la Pascu (R. C. 1938, 118) -úră.

Intrare: dințură
dințură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dințură dințura
plural dințuri dințurile
genitiv-dativ singular dințuri dințurii
plural dințuri dințurilor
vocativ singular
plural
dunțură
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.