6 definiții pentru dințișor

dințișór sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: dinte + -ișor] 1-2 (Șhp) Dinte (2) (mic).

DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte.Dinte + suf. -ișor.

DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte.Dinte + suf. -ișor.

DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. 1. v. dinte (1). Îi ședea bine cînd rîdea și-și arăta necontenit dințișorii, ca niște mărgele albe. SADOVEANU, E. 123. 2. v. dinte (2). Am o greblă cu cinci dințișori. Îmi trebuie ziua de mii de ori (Mîna).

dințișór s. m., pl. dințișóri

dințișór s. m., pl. dințișóri

Intrare: dințișor
dințișor substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dințișor dințișorul
plural dințișori dințișorii
genitiv-dativ singular dințișor dințișorului
plural dințișori dințișorilor
vocativ singular
plural

dințișor

  • 1. Diminutiv al lui dinte, dinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Îi ședea bine cînd rîdea și-și arăta necontenit dințișorii, ca niște mărgele albe. SADOVEANU, E. 123.
      surse: DLRLC
    • Am o greblă cu cinci dințișori. Îmi trebuie ziua de mii de ori (Mâna).
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dinte + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98