5 definiții pentru dințișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte.Dinte + suf. -ișor.

DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte.Dinte + suf. -ișor.

dințișor sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: dinte + -ișor] 1-2 (Șhp) Dinte (2) (mic).

DINȚIȘÓR, dințișori, s. m. Diminutiv al lui dinte. 1. v. dinte (1). Îi ședea bine cînd rîdea și-și arăta necontenit dințișorii, ca niște mărgele albe. SADOVEANU, E. 123. 2. v. dinte (2). Am o greblă cu cinci dințișori. Îmi trebuie ziua de mii de ori (Mîna).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dințișór s. m., pl. dințișóri

dințișór s. m., pl. dințișóri

Intrare: dințișor
dințișor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dințișor
  • dințișorul
  • dințișoru‑
plural
  • dințișori
  • dințișorii
genitiv-dativ singular
  • dințișor
  • dințișorului
plural
  • dințișori
  • dințișorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dințișor

  • 1. Diminutiv al lui dinte (1.), (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îi ședea bine cînd rîdea și-și arăta necontenit dințișorii, ca niște mărgele albe. SADOVEANU, E. 123.
      surse: DLRLC
    • Am o greblă cu cinci dințișori. Îmi trebuie ziua de mii de ori (Mâna).
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dinte + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98