Definiția cu ID-ul 907885:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIMÍE, dimii, s. f. 1. (Munt., Mold.) Țesătură țărănească de lînă, de obicei de culoare albă, din care se confecționează haine și obiecte de îmbrăcăminte; pănură, aba. Într-un colț... atîrna o bucată mare de dimie la uscat. DUMITRIU, V. L. 46. Era cu straiele alea nouă de dimie albă. SADOVEANU, M. C. 183. [Agapia] se ridică între munți, zveltă, albă și strînsă la un loc, ca într-o dulamă de dimie albă. GALACTION, O. I 497. 2. (Neobișnuit) Pantaloni țărănești strîmți; cioareci. Băieții cei de tot tineri, cu dimie strîmtă și găitănată pe picioare... ridicau nori de praf cu săriturile lor. MACEDONSKI, O. III 11.