DIMERLIE, dimerlii, s. f. (Munt., Mold.) Veche măsură de capacitate pentru cereale (de 34 de litri în Muntenia și de 21 de litri și jumătate în Moldova); baniță, mierță. Căta din ochi calul cel urît și slab, care trebuia să întinerească după ce va mînca obișnuita dimerlie de jar. SADOVEANU, P. 33. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. Să mi-i durezi un snop de flori cît o dimerlie. ALECSANDRI, T. 181. – Variantă: dimirlie (PĂSCULESCU, L. P. 32, TEODORESCU, P. P. 676) s. f.