2 intrări

17 definiții

dimensionáre sf [At: lOANOVICI, TEHN. 198 / P: ~si-o~ / Pl: ~nắri / E: dimensiona] Stabilirea, pe bază de calcul, a dimensiunilor (1) unei construcții, ale unei mașini, ale unui aparat etc.

DIMENSIONÁRE, dimensionări, s. f. Acțiunea de a dimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. dimensiona.

DIMENSIONÁRE, dimensionări, s. f. Acțiunea de a dimensiona. [Pr.: -si-o-] – V. dimensiona.

DIMENSIONÁRE, dimensionări, s. f. Acțiunea de a dimensiona. Dimensionarea pieselor unei mașini. – Pronunțat: -si-o-.

dimensionáre (-si-o-) s. f., g.-d. art. dimensionắrii; pl. dimensionắri

dimensionáre s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. dimensionării, pl. dimensionări

DIMENSIONÁRE s.f. Acțiunea de a dimensiona. [Pron. -si-o-. / < dimensiona].

dimensioná vt [At: lOANOVICI, TEHN. 148 / P: ~si-o~ / Pzi: ~néz / E: ger dimensionieren] A stabili, pe bază de calcul, dimensiunile unei construcții, ale unei mașini, ale unui aparat etc.

DIMENSIONÁ, dimensionez, vb. I. Tranz. A stabili, pe bază de calcul, dimensiunile unei construcții, ale unei mașini, ale unui aparat, ale unei piese etc. [Pr.: -si-o-] – Din germ. dimensionieren.

DIMENSIONÁ, dimensionez, vb. I. Tranz. A stabili, pe bază de calcul, dimensiunile unei construcții, ale unei mașini, ale unui aparat, ale unei piese etc. [Pr.: -si-o-] – Din germ. dimensionieren.

DIMENSIONÁ, dimensionez, vb. I. Tranz. A stabili, pe bază de calcul, dimensiunile unei construcții, ale unei mașini, ale unui aparat, instrument etc. – Pronunțat: -si-o-.

dimensioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 dimensioneáză

dimensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. dimensionéz, 3 sg. și pl. dimensioneáză

DIMENSIONÁ vb. I. tr. 1. A stabili prin calcul dimensiunile unei construcții, ale unei mașini etc. 2. A sorta pe dimensiuni. [Pron. -si-o-. / < dimensiune].

DIMENSIONÁ vb. tr. 1. a stabili prin calcul dimensiunile unei construcții, ale unei mașini etc. 2. a sorta pe dimensiuni. (< germ. dimensionieren)

A DIMENSIONÁ ~éz tranz. 1) (piese, aparate, mașini, construcții) A măsura pentru a stabili dimensiunile. 2) (lucruri) A sorta pe dimensiuni. [Sil. -si-o-] /<germ. dimensionieren


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIMENSIONÁRE (‹ germ., fr.) s. f. 1. Operație prin care se stabilesc, pe bază de calcul, dimensiunile, unei piese, ale unui element de construcții etc. în funcție de solicitările la care acestea sunt supuse în funcționare. 2. (INFORM.) Indicarea dimensiunilor matricelor (masivelor) în programe.

Intrare: dimensiona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dimensiona dimensionare dimensionat dimensionând singular plural
dimensionea dimensionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dimensionez (să) dimensionez dimensionam dimensionai dimensionasem
a II-a (tu) dimensionezi (să) dimensionezi dimensionai dimensionași dimensionaseși
a III-a (el, ea) dimensionea (să) dimensioneze dimensiona dimensionă dimensionase
plural I (noi) dimensionăm (să) dimensionăm dimensionam dimensionarăm dimensionaserăm, dimensionasem*
a II-a (voi) dimensionați (să) dimensionați dimensionați dimensionarăți dimensionaserăți, dimensionaseți*
a III-a (ei, ele) dimensionea (să) dimensioneze dimensionau dimensiona dimensionaseră
Intrare: dimensionare
dimensionare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dimensionare dimensionarea
plural dimensionări dimensionările
genitiv-dativ singular dimensionări dimensionării
plural dimensionări dimensionărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)