2 intrări

5 definiții

dilacerát, a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: dilacera] 1 Sfâșiat în bucăți. 2 Fărâmițat. 3 (Med; d. țesut) Smuls cu violență.

dilacerá vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr dilacérer] 1 A sfâșia în bucăți. 2 A fărâmița. 3 (Med) A smulge cu violență (un țesut).

dilacerá vb., ind. prez. 3 sg. dilacereáză

DILACERÁ vb. I. tr. A sfâșia în bucăți, a fărâmița. ♦ (Med.) A smulge cu violență (un țesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].

DILACERÁ vb. tr. 1. a sfâșia în bucăți, a fărâmița. 2. (med.) a smulge cu violență (un țesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare)

Intrare: dilacerat
dilacerat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dilacerat dilaceratul dilacera dilacerata
plural dilacerați dilacerații dilacerate dilaceratele
genitiv-dativ singular dilacerat dilaceratului dilacerate dilaceratei
plural dilacerați dilaceraților dilacerate dilaceratelor
vocativ singular
plural
Intrare: dilacera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dilacera dilacerare dilacerat dilacerând singular plural
dilacerea dilacerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dilacerez (să) dilacerez dilaceram dilacerai dilacerasem
a II-a (tu) dilacerezi (să) dilacerezi dilacerai dilacerași dilaceraseși
a III-a (el, ea) dilacerea (să) dilacereze dilacera dilaceră dilacerase
plural I (noi) dilacerăm (să) dilacerăm dilaceram dilacerarăm dilaceraserăm, dilacerasem*
a II-a (voi) dilacerați (să) dilacerați dilacerați dilacerarăți dilaceraserăți, dilaceraseți*
a III-a (ei, ele) dilacerea (să) dilacereze dilacerau dilacera dilaceraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)