9 definiții pentru dijmar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar.

DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar.

dijmár sm [At: IST. Ț. R. 73 / V: (îrg) dej~, dicimár / Pl: ~i / E: dijmă + -ar] (Înv) Persoană care fixa și strângea dijmele (1) Si: (înv) dijmuitor.

DIJMÁR, dijmari, s. m. (Învechit) Persoană care strîngea dijmele.

DIJMÁR ~i m. ist. Slujbaș care încasa dijmele. /dijmă + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dijmár (dijmuitor) s. m., pl. dijmári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIJMAR s. (IST.) dijmuitor. (~ strîngea dijma.)

Intrare: dijmar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dijmar
  • dijmarul
  • dijmaru‑
plural
  • dijmari
  • dijmarii
genitiv-dativ singular
  • dijmar
  • dijmarului
plural
  • dijmari
  • dijmarilor
vocativ singular
  • dijmarule
  • dijmare
plural
  • dijmarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dijmar

  • 1. Persoană care strângea dijmele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dijmuitor

etimologie:

  • Dijmă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09