4 definiții pentru digresiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

digresiv, ~ă a [At: IORGA, L. I, 167 / Pl: ~i, ~e / E: fr digressif it digressivo] (Rar) 1 (D. oameni) Care se abate de la subiect. 2-3 (D. vorbire sau scriere) Care conține digresiuni (1-2).

DIGRESÍV, -Ă adj. (Rar) De digresiune, în legătură cu o digresiune. [< fr. digressif].

DIGRESÍV, -Ă adj. de digresiune. (< fr. digressif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

digresív adj. m., pl. digresívi; f. sg. digresívă, pl. digresíve

Intrare: digresiv
digresiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digresiv
  • digresivul
  • digresivu‑
  • digresi
  • digresiva
plural
  • digresivi
  • digresivii
  • digresive
  • digresivele
genitiv-dativ singular
  • digresiv
  • digresivului
  • digresive
  • digresivei
plural
  • digresivi
  • digresivilor
  • digresive
  • digresivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)