3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.

DIGÉSTE s. f. pl. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept; pandecte. – Din fr. digeste.

digéste1 sfp [At: DN2 / E: fr digesta] (Rar) Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai.

digeste2 sfp [At: SĂULESCU, HR. I, 153/2 / V: (înv) ~t1[1] sn / E: fr digeste, lat digesta] (Înv) 1 Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, publicate în vremea lui Iulian și puse de acord în timp cu cerințele noilor instituții Si: pandecte. 2 (Pgn) Lege sau hotărâre cu caracter de lege. corectată

  1. ~t~t1 Ladislau Strifler

DIGÉSTE1 s.f.pl. Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. [< fr., lat. sc. digesta, cf. lat. digerere – a digera].

DIGÉSTE2 s.f.pl. Culegere metodică a hotărârilor celor mai celebri jurisconsulți romani, alcătuită din porunca împăratului Iustinian; pandecte. [< lat. digesta, cf. fr. digeste].

DIGÉSTE s. n. pl. pandecte. (< lat. digesta, fr. digestes)

Digeste f. pl. colecțiune de deciziuni ale jurisconsulților romani făcută de Justinian.

* digéste n. pl. (lat. digesta, pl., d. digestum part. d. digérere, a digera, a clasifica). O colecțiune de deciziunĭ ale celor maĭ iluștrĭ jurisconsulțĭ romanĭ compusă după dorința împăratuluĭ Justinian. V. pandecte.

digést2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ești, ~e / E: fr digeste, it digesto] (Rar) Ușor de digerat (1) Si: digerabil (1).

DIGÉST, -Ă adj. (Rar) Digerabil, ușor de digerat. [Cf. it. digesto, fr. digeste].

DIGÉST2, -Ă I. adj. digerabil. II. s. n. pl. alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. (< fr. digeste, lat. digesta)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

digéste (alimente digerate, culegere metodică) s. n. pl.

digést s. n., adj. m., pl. digéști; f. sg. digéstă, pl. digéste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIGESTE s. pl. (JUR.) pandecte (pl.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANDECTE (DIGESTE), culegere în 50 de volume reprezentând o sinteză a gândirii juriștilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, realizată în 533, în timpul domniei lui Iustinian.

Intrare: digeste (alimente)
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • digeste
  • digestele
genitiv-dativ singular
plural
  • digeste
  • digestelor
vocativ singular
plural
Intrare: digeste (culegere)
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • digeste
  • digestele
genitiv-dativ singular
plural
  • digeste
  • digestelor
vocativ singular
plural
Intrare: digest (adj.)
digest1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digest
  • digestul
  • digestu‑
  • digestă
  • digesta
plural
  • digești
  • digeștii
  • digeste
  • digestele
genitiv-dativ singular
  • digest
  • digestului
  • digeste
  • digestei
plural
  • digești
  • digeștilor
  • digeste
  • digestelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

digeste (alimente)

  • 1. Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai.
    surse: DN

etimologie:

digeste (culegere)

  • 1. Culegere care cuprinde păreri ale juriștilor antici romani asupra problemelor de drept.
    surse: DEX '09 DN sinonime: pandecte

etimologie:

digest (adj.)

etimologie: