DIG, diguri, s. n. Construcție de piatră sau de beton, destinată să apere rada unui port, țărmul mării și terenurile joase de pe coastă expuse valurilor. Cînd obosea, se așeza la capătul digului, pe scara farului verde. BART, E. 92. ♦ Construcție de pămînt, de piatră etc. făcută în lungul unei văi sau pe marginea unui curs de apă, pentru a împiedica revărsările, pentru a izola anumite porțiuni de teren sau pentru a corecta albia unui curs de apă. Prizonierii dăduseră ajutor la repararea unui dig de pămînt... ce oprea apele unui rîuleț. SADOVEANU, M. C. 110.