8 definiții pentru difuzibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFUZÍBIL, -Ă, difuzibili, -e, adj. (Despre fluide) Care difuzează (3) cu ușurință. – Din fr. diffusible.

DIFUZÍBIL, -Ă, difuzibili, -e, adj. (Despre fluide) Care difuzează (3) cu ușurință. – Din fr. diffusible.

difuzíbil, ~ă a [At: ARHIVA II, 431 / Pl: ~i, ~e / E: fr diffusible] (Înv; d. substanțe) Difuzabil (2).

DIFUZÍBIL, -Ă, difuzîbili, -e, adj. (Despre corpuri gazoase sau lichide, mai rar despre corpuri solide) Care poate difuza (3) în masa altui corp. Heliul este un gaz difuzibil.

DIFUZÍBIL, -Ă adj. (Despre corpuri) Care poate difuza. [Cf. fr. diffusible].

DIFUZÍBIL, -Ă adj. (despre corpuri) care poate (ușor) difuza. (< fr. diffusible)

DIFUZÍBIL ~ă (~i, ~e) (despre fluide) Care se poate difuza. /a se difuza + suf. ~bil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

difuzíbil (care pătrunde în masa altui corp) adj. m., pl. difuzíbili; f. difuzíbilă, pl. difuzíbile

difuzíbil (fiz., chim.) adj. → fuzibil

Intrare: difuzibil
difuzibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difuzibil
  • difuzibilul
  • difuzibilu‑
  • difuzibilă
  • difuzibila
plural
  • difuzibili
  • difuzibilii
  • difuzibile
  • difuzibilele
genitiv-dativ singular
  • difuzibil
  • difuzibilului
  • difuzibile
  • difuzibilei
plural
  • difuzibili
  • difuzibililor
  • difuzibile
  • difuzibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

difuzibil

etimologie: