difluent, ~ă a [At: VIANU, A. P. 231 / P: ~flu-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr diffluent, lat diffluens] (Ggf; d. râuri) Care se ramifică.

difluență sf [At: LTR² / P: ~flu-en~ / Pl: ~țe / E: fr diffluence] 1 Ramificare în două brațe a albiei unui râu la vărsarea în alt râu. 2 Locul unde se produce difluența (1). 3 (Îs) ~ glaciară Despărțire a unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval din cauza unor stânci. 4 Fluidificare.

DIFLUENT, -Ă adj. 1. (Geogr.) Care se ramifică, se răspîndește. 2. (Despre corpuri) Care devine fluid. [Pron. -flu-ent. / < fr. diffluent, cf. lat. diffluere].

DIFLUENȚĂ s.f. 1. Ramificare în două brațe a albiei unui rîu la vărsarea în alt rîu; locul unde se produce acest fenomen. ◊ Difluență glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence].

DIFLUENT, -Ă adj. 1. care se dezvoltă în direcții divergente, care se ramifică, se răspândește. 2. (despre corpuri) care devine fluid. (< fr. diffluent, lat. diffluens)

DIFLUENȚĂ s. f. 1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen. ♦ ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. fluidificare. 3. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare. (< fr. diffluence)

DIFLUENȚĂ ~e f. Separare a unui curs de apă în două sau în mai multe brațe. [Sil. -flu-en-] /<fr. diffluence

difluență (desp. di-flu-en-) s. f., g.-d. art. difluenței; pl. difluențe

difluență (di-flu-en-) s. f., g.-d. art. difluenței; pl. difluențe

difluent adj. m., s. m., pl. difluenți; f. sg. difluentă, pl. difluente

difluență s. f. (sil. -flu-en-), g.-d. art. difluenței; pl. difluențe