7 definiții pentru difluență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFLUÉNȚĂ, difluențe, s. f. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence.

DIFLUÉNȚĂ, difluențe, s. f. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. diffluence.

difluență sf [At: LTR2 / P: ~flu-en~ / Pl: ~țe / E: fr diffluence] 1 Ramificare în două brațe a albiei unui râu la vărsarea în alt râu. 2 Locul unde se produce difluența (1). 3 (Îs) ~ glaciară Despărțire a unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval din cauza unor stânci. 4 Fluidificare.

DIFLUÉNȚĂ s.f. 1. Ramificare în două brațe a albiei unui râu la vărsarea în alt râu; locul unde se produce acest fenomen. ◊ Difluență glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. Fluidificare. [< fr. diffluence].

DIFLUÉNȚĂ s. f. 1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen. ♦ ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. fluidificare. 3. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare. (< fr. diffluence)

DIFLUÉNȚĂ ~e f. Separare a unui curs de apă în două sau în mai multe brațe. [Sil. -flu-en-] /<fr. diffluence


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

difluénță (di-flu-en-) s. f., g.-d. art. difluénței; pl. difluénțe

difluénță s. f. (sil. -flu-en-), g.-d. art. difluénței; pl. difluénțe

Intrare: difluență
difluență substantiv feminin
  • silabație: di-flu-en-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difluență
  • difluența
plural
  • difluențe
  • difluențele
genitiv-dativ singular
  • difluențe
  • difluenței
plural
  • difluențe
  • difluențelor
vocativ singular
plural

difluență

  • 1. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Difluență glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu.
      surse: DN
  • surse: DN
  • 3. Înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare.
    surse: MDN '00

etimologie: