12 definiții pentru diferend


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diferénd sn [At: BĂLCESCU, M. V. 217 / V: (înv) ~ntă, ~nță2 sf, ~nt, ~ă sf / Pl: ~e / E: fr différend, ger Differenz] Deosebire de opinii între două sau mai multe persoane, state etc. Si: conflict, dezacord, neînțelegere.

DIFERÉND, diferende, s. n. Deosebire de păreri între două sau mai multe persoane, state etc.; neînțelegere, dezacord. – Din fr. différend.

DIFERÉND, diferende, s. n. Deosebire de păreri între două sau mai multe persoane, state etc.; neînțelegere, dezacord. – Din fr. différend.

DIFERÉND, diferende, s. n. Deosebire de păreri între două sau mai multe persoane; neînțelegere, dezacord; conflict. Toate diferendele internaționale pot și trebuie să fie rezolvate pe calea tratativelor pașnice și a consultărilor reciproce. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2688.

DIFERÉND s.n. Neînțelegere, dezacord; dispută, nepotrivire de păreri. [Pl. -de, -duri. / < fr. différend].

DIFERÉND s. n. deosebire de păreri, neînțelegere, dezacord; dispută. (< fr. différend)

DIFERÉND ~e n. Neînțelegere cauzată de nepotrivirea unor interese sau păreri între două sau mai multe persoane; disensiune; dezacord. /<fr. différend

diferend n. contestare asupra unui punct particular.

* diferénd n., pl. e (fr. différend scris greșit îld. différent, d. lat. differens,-éntis, care diferă). Neînțelegere, contestațiune, ceartă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diferénd (conflict) s. n., pl. diferénde

diferénd s. n., pl. diferénde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIFERÉND s. v. neînțelegere.

DIFEREND s. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zurbavă, zavistie, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ dintre două persoane.)

Intrare: diferend
diferend1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferend
  • diferend
  • diferendul
  • diferendul
  • diferendu‑
  • diferendu‑
plural
  • diferende
  • diferende
  • diferendele
  • diferendele
genitiv-dativ singular
  • diferend
  • diferend
  • diferendului
  • diferendului
plural
  • diferende
  • diferende
  • diferendelor
  • diferendelor
vocativ singular
plural
diferend2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diferend
  • diferendul
  • diferendu‑
plural
  • diferenduri
  • diferendurile
genitiv-dativ singular
  • diferend
  • diferendului
plural
  • diferenduri
  • diferendurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)