dietetic, ~ă [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 123/7 / P: di-e~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diététique] 1 a Care ține de dietă¹ (1) Si: (îvr) dieteticesc (1), dieticesc (1). 2 a Referitor la dietă¹ (1) Si: (îvr) dieteticesc (2), dieticesc (2). 3 a Pe bază de dietă¹ (1) Si: (îvr) dieteticesc (3), dieticesc (3). 4 sf Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul regimurilor alimentare.

DIETETIC, -Ă, dietetici, -e, adj. Privitor la dietă¹, de dietă; pe bază de dietă. Bucătărie dietetică. Tratament dietetic. ▭ În cadrul cantinelor din întreprinderi și instituții funcționează și cantine dietetice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799. – Pronunțat: di-e-.

DIETETICĂ s. f. Ramură a medicinei, care studiază problema regimurilor alimentare. – Pronunțat: di-e-.

DIETETIC, -Ă adj. Referitor la dietă¹; pe bază de dietă¹. [< fr. diététique].

DIETETICĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu regimurile alimentare. [Pron. di-e-, gen. -cii. / < fr. diététique].

DIETETIC, -Ă I. adj. referitor la dietă¹, de dietă. II. s. f. ramură a medicinei care studiază igiena și terapeutica alimentară. (< fr. diététique)

DIETETIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dietă; propriu dietei. Tratament ~. Regim ~. [Sil. di-e-] /<fr. diététique

DIETETICĂ f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și stabilirea regimurilor alimentare. [Sil. di-e-] /<fr. diététique.

dietetic a. privitor la dietă.

dietetică f. arta de a-și conserva sănătatea.

* dietetíc, -ă adj. (vgr. diaitetikós). Relativ la dietă, de dietă (alimentară): traĭ dietetic. S.f. Știința dieteĭ.

dietetic (desp. di-e-) adj. m., pl. dietetici; f. dietetică, pl. dietetice

dietetică (desp. di-e-) s. f., g.-d. art. dieteticii

dietetic (di-e-) adj. m., pl. dietetici; f. dietetică, pl. dietetice

dietetică (di-e-) s. f., g.-d. art. dieteticii

dietetic adj. m. (sil. di-e-), pl. dietetici; f. sg. dietetică, pl. dietetice

dietetică s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. dieteticii